Ce este Afectivitatea

Afectivitatea este o componentă fundamentală a psihicului uman, la fel de prezenta în comportamentul si activitatea noastră cotidiană ca și cogniția.Nu întânplator,analiza psihologică s-a învartit întodeauna în jurul relației rațiune-emoție,cu exagerările cunoscute - în directia supraestimării rațiunii și subestimării afectivității sau în direcția supraestimării rolului trăirilor emoționale si subestimării rolului națiunii.
În mod firesc, opozițiile exclusiviste și absolutizările unilaterale nu pot conduce decât la solutii eronate. Realitatea psihologică a omului este așa de natură că nici una din cele doua componente ale ei nu poate fi eliminată fără a-i provoca o mutilare gravă. Dimpotriva,modelul ideal al omului ar fi acela în care ambele componente să atingă niveluri de dezvoltare cât mai înalte și să se echilibreze reciproc: câtă gândire,atâăta și sentiment,cât sentiment atâta și gândire.Filogenetic și ontogenetic,proprietatea și disponibilitatea vibrării și trăirii emoționale preced disponibilitatea și capacitatea nu numai a gândirii,ci si a perceptiei.
La subiectul adult,pragul răspunsului emoțional la un stimul vizual sau auditiv este mai scăzut decât al percepției, astfel ca se poate trage concluzia generală că răspunsul primordial al nostru la stimulările din afară este unul emotional. Activarea emoționala nespecifică pregătește și mediază activarea perceptiv-cognitivă speficică. Pe măsura diferențierii și identificarii stimulului, reacția emoționala primară,nespecifică, va fi înlocuita cu trăirea emoționala specifică,adecvată naturii și semnificației stimulului.reacția primară intră în componențta reflexului necondiționat de orientare,iar cea de-a doua intră în componența actului cognitiv propriu-zis.

De aici decurge dubla condiționare și dublul rol al sferei active.O primă condiționare rezidă în deficitul de informație despre stimul, iar cea de-a doua în semnficatia stimulului,stabilită în urma identificarii lui.